De ce sa vizitezi Brasovul Articol de la GPS1.RO Monitorizare GPS Auto furnizor de servicii de monitorizare GPS, localizare auto folosind GPS . Brașov este municipiul de reședință al județului cu același nume, format din localitățile componente Brașov (reședința) și Poiana Brașov.
Fiind situat chiar în mijlocul României, Brașovul este accesibil cu orice mijloc de transport din toate colțurile țării. Este important, totuși, să ținem cont că în weekenduri și de Sarbători, pot să apară blocaje ale traficului rutier pe Valea Prahovei.
Patron al orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief.
Brașovul este cunoscut și datorită Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”, ce se ținea aproape în fiecare an în centrul orașului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Thomas Anders, Toto Cutugno, Tom Jones, Coolio, Ray Charles, Pink, Kylie Minogue sau Christina Aguilera.
Stațiunea de iarnă Poiana Brașov se află la 12 km distanță de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Municipiul Brașov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice și înfloritoare centre turistice din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate și a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activități economice, culturale și sportive.
Despre Brașov, vă spunem că am avut parte de multe experiențe frumoase dar și anotimp cald de vară. Au fost momente, când curgeau sudorile pe noi urcând dealurile și vizitând cetățile, făcând fotografii și luând noțite pentru articole. Dar, ne răcoream la final de zi cu o limonadă și ne bucuram împreună de rezultate.
Unul dintre satele brașovene cu un potențial turistic uriaș este satul Racoș, aflat în nord-estul județului. În doar câteva ore am vizitat cateva obiective turistice locuri deosebite care ne-au impresionat cu adevărat. Este un loc foarte bun pentru a exemplifica o lecții de geologie, de transformare a mediului înconjurător. Satul Racoș, aflat în nord-estul județului Brasov. În doar câteva ore am vazut obiective turistice, locuri deosebite care ne-au impresionat cu adevărat. La intrarea în comunitate, ne întâmpină panouri informative și un bun venit în limbile română și maghiară.
Aruncând un ochi pe hartă, descoperim că doar unul din obiective se află în interiorul așezării, iar pentru celelalte e nevoie să părăsești puțin vatra satului. Primul obiectiv, aflat pe artera principală a satului Racoș judetul Brașov, e Castelul Sükösd-Bethlen (construit în 1664), o clădire cu parfum medieval, în curtea căruia am găsit câțiva copii care se jucau cu mingea. Edificiul este înconjurat de ziduri de piatră, în fiecare colț existând câte un bastion circular, întocmai ca în filmele care descriu perioada Evului Mediu.
În trecut, se pare că apărarea acestui castel se făcea prin intermediul unui șanț adânc de apă, iar intrarea se realiza doar printr-un pod mobil, exact ca în cazul Cetății Rupea. Începuturile acestui castel se leagă de personalitatea contelui maghiar István Sükösd, iar denumirea de Bethlen e preluată de la un ulterior moștenitor, care mai repară și extinde clădirea. Castelul a fost construit pentru ca proprietarii să locuiască aici, în luxul vremurilor. Nu același lucru se întâmplă în timpul regimului comunist, când este folosit ca depozit agricol.
Următoarele atracții turistice sunt marcate cu indicatoare și ceea ce facem e să urcăm pe dealul din nordul localității. Observăm în drum cum o formațiune gigant și de culoare roșu-brun domină și se evidențiază în peisaj. După ce coborâm din mașină și înaintăm rămânem aproape fără cuvinte, cu gura căscată și câte un „Doamne, cât de fain e! Eu nu am mai văzut așa ceva!”. Vulcanul stins din Racoș Brașov înseamnă mai mult decât partea aceea superioară care se observă din zare. Înconjurând la pas toată valea aceea, ne-am dat seama că la propriu și la figurat suntem mici în fața unor astfel de minunății ale naturii.
Un ansamblu de culori defineau acest spațiu al vulcanului: negru profund, galben lutos, roșu aprins, gri. Și pe lângă partea aceasta mai puțin vie, din loc în loc, au crescut ierburi diverse, care însuflețesc acest teritoriu al cenușii și al zgurii.. Și nu uităm de fluturi – te înconjoară câte unul, în timp ce vrei să cuprinzi tot ce vezi într-o panoramă. Materialul vulcanic a fost folosit în construcția câtorva clădiri din zonă, atât Cetatea Rupea din judetul Brasov, cât și Castelul din Racoș au fost construire cu piatră ponce sau tuf vulcanic din acest loc.
Minunățiile geologice din zonă nu se opresc aici, căci zona Racoș surprinde prin unicități. Coborâm spre Lacul de Smarald, care are o poziție ascunsă. E înconjurat de formațiuni de bazalt și are o culoare verde-albăstruie. În trecut, aici a fost cariera Brazi, în fapt, o căldare gigant care a permis strângerea apei, care a și fost numită „Lacul de Smarald”. Pentru cei care știu sa înoate, pot veni să se răcorească aici, înotul e permis, dar oamenii spun că e destul de adânc.
La aproximativ 600 de metri, în partea opusă lacului, la fel de ascunse, găsim coloanele de bazalt. Cu un aspect mai minion, ne-au adus aminte de formațiunile geologice Detunata goală și Detunata flocoasă, din județul Alba. Aceste formațiuni au luat naștere prin răcirea rapidă a lavei vulcanice, având înălțimi între 10 și 15 metri. Peisajul este splendid și chiar dacă reușești să cuprinzi frumusețea locurilor cu ochii, te apucă un regret că nu poți cuprinde cu telefonul sau cu camera tot ce vezi, să poți duce și acasă aceste daruri ale naturii, formate pe locurile acestea în câteva zeci de mii de ani.
În această parte a Brașovului se pare că s-au desfășurat cele mai recente (la o scară geologică, desigur) activități vulcanice din România. Pentru un popor care la auzul cuvântului „vulcan” se îndreaptă doar spre Vulcanii noroioși din județul Buzău, zona Racoș e un loc foarte bun pentru a exemplifica o lecții de geologie, de transformare a mediului înconjurător.
Biserica Neagră poartă această denumire deoarece în anul 1689 în urma unui incendiu care a cuprins tot orașul, o mare parte din biserică a luat foc. La început lăcașul a purtat denumirea de hramul Sfintei Maria, dar ulterior a fost acceptată această nouă denumire. Biserica Neagră este una dintre cele mai reprezentative construcţii in stil gotică din ţara noastră, ridicarea ei fiind realizată în secolele XIV-XV. Este considerată cea mai mare biserică din România, fiind şi cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei. Biserica Neagră din Brașov este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice de la noi din țară. Înainte de construirea Catedralei Mânturii Neamului, Biserica Neagră era și cel mai mare lăcaș de cult din România. Biserica măsoară 90 de metri lungime şi 37 metri înălţime, iar turnul bisericii are 65 de metri.Biserica a început să fie construită la finalul secolului al XIV-lea, pe locul unde era o mănăstire de călugărițe catolice aparținând ordinului Premonstratens. Stilul gotic era pe atunci idealul absolut al construcțiilor noi, iar datorită relațiilor comerciale și meșteșugărești strânse care legau Brașovul de orașul crăiesc Nuremberg s-a decis ca model al noii biserici magnificul cor cu ambulatoriu al bisericii Sf. Sebald din Nuremberg. Construirea Bisericii Negre a durat aproape o sută de ani.În acele timpuri, comunitatea creștină era de confesiune romano-catolică. Foarte numeroșii călători și comercianți străini care ajungeau la Brașov au dus vestea construirii bisericii, iar papii au trimis un sprijin semnificativ, dorind propagarea catolicismului în regiune. În octombrie 1542, aici a avut loc prima slujbă religioasă de rit luteran din țară. În aprilie 1689, un incendiu devastator a distrus porțiuni semnificative ale orașului Brasov și a deteriorat și biserica parohială. Șarpanta uriașă a luat foc, s-a prăbușit și a îngropat interiorul bisericii sub moloz și cenușă. Se spune că flăcările și fumul ar fi înnegrit pereții așa de tare, încât de atunci supranumele lăcașului este Biserica Neagră. Lucrările de reconstrucție au început imediat și au durat din nou aproape o sută de ani. Primul pas a fost realizarea noii șarpante, aceasta având înălțimea unui imobil cu patru etaje. Astăzi, Biserica Neagră este considerată cea mai mare biserică din România, după Catedrala Mânturii Neamului, fiind şi cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei.
La 30 de km de Brașov, situat în Pasul Bran-Rucăr, vei putea vizita unul dintre cele mai spectaculoase obiective turistice. Castelul Bran are în spate o mulțime de mistere fascinante și o istorie foarte interesantă. Inițial, Castelul Bran a fost o cetate militară de apărare având la bază forma unui patrulater neregulat. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, printre care: adăugarea turnului de sud (în 1622, după planurile principelui Gabriel Bethlen), construirea unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 și 1886, acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă. Cetatea a fost transformată în reședință regală în anul 1920, odată cu intrarea în proprietatea reginei Maria, iar în perioada 1920 – 1929 s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare. Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei la 17 noiembrie 1377 în Zvolen le confirmă sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a ridica o nouă cetate de piatră la Bran. Cu această ocazie, regele le promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucăr la Bran. Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea îi este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea, teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia. În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran din judetul Brasov ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său. În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.
La 1 decembrie 1920, din inițiativa primarului Karl Ernst Schnell, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. La moartea reginei, în 1938, castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg. După 1948 Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.
În prezent, în muzeul de patru etaje sunt expuse colecții de mobilier, costume, arme și armuri, iar Domeniul Bran cuprinde, de asemenea, Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului și Casa Principesa Ileana.
În anul 2000, Castelul Bran a fost revendicat de arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, moștenitorii principesei Ileana, de la care castelul fusese în 1948 trecut în proprietatea statului.
Castelul Bran are o istorie de peste şase secole, dar toată lumea îl cunoaşte ca şi Castelul lui Dracula. De-a lungul timpului, legendele au fost mai puternice decât istoria, iar sute de mii de străini vin anul la Bran să-l caute pe Dracula deşi Vlad Ţepeş nu a pus niciodată piciorul în castel.
Prima Școală Românească – cel mai frumos muzeu din Brașov
În interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Scheii Brașovului vei regăsi Prima Școală Românească. Clădirea este un obiectiv turistic deoarece aici au avut loc primele cursuri de limba română, în anul 1583 și tot aici s-au tipărit primele cărți de limba română.
Actuala clădire datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric. În prezent edificiul adăpostește „Muzeul Prima Școală Românească”, sub conducerea filologului Vasile Oltean.
Construită în 1495 cladirea muzeului păstrează elementele stilului baroc de la modificările care i-au fost aduse în anii 1760. Complexul muzeal este format din mai multe sali si clădiri: Sala de clasă „Anton Pann”, Sala „Diaconul Coresi”, Sala „Cartea şi Cărturarii braşoveni”, Sala „Cartea, factor de unitate naţională”, Sala cu vatră, Biserica „Sf. Nicolae”, Muzeul „Ex-libris”, Muzeul „Junii braşoveni”, Muzeul „Tudor Ciortea”
Cele aproximativ 4.000 de cărți vechi și peste 30.000 de documente, precum și numeroasele obiecte muzeale stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaștere a adevărului care se derula istoric pe aceste meleaguri. Curioșii pot vizita la „Muzeul Prima Școală Românească” mai multe încăperi:
Sala „Anton Pann”
„Dac-am cetit, bine am ispitit și socotit și am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează și întăresc cu Scriptura sfântă și mie tare plăcură și am scris cu tipariul voao fraților românilor să vă fie pre învățătură!”. (Diaconul Coresi)
Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi și colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Șerban Coresi, Toma, protopopii Iane și Mihai ș.a.) au realizat cele dintâi cărți de circulație în limba română, făcând posibilă biruința definitivă a scrisului în limba poporului, tipărindu-se între anii 1556-1588 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ținuturile românești, consfințind astfel unitatea spirituală a acestui popor.
Dintre exponatele acestei săli menționăm: „Cazania a II-a” („Cartea românească cu învățătură”) tradusă în Șchei de protopopii Iane și Mihai; „Psaltirea”, „Sbornicul”, „Octoihul” ș.a. Aceste cărți au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga „întâiul mare poem al unui neam”.
Sala „Cartea, factor de unitate națională”
În condiții medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi diferite, cartea și limba ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: „Biblia de la București” (1688), „Cazania lui Varlaam” (1643), „Îndreptarea legii de la Târgoviște” (1652), un „Tetraevanghel” miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene („Lexiconul de la Buda”, „Istoria pentru începutul românilor în Dachia” și „Ortografia română” ale lui Petru Maior ș.a.).
Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești.
Sala „Cartea și cărturari brașoveni”
Slujind în egală măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică și artă, ei sunt reprezentați în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Menționăm între acestea: „Omiliarul” din secolele XI-XII, „Molitvelnicul popei Bratu”, „Cronica protopopului Radu Tempea II”, „Parimiarul protopopului Vasile”, alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului „Andrei Șaguna”, realizate de Mișu Pop, precum și opereta „Crai nou” a lui Ciprian Porumbescu.
Sala „Cu Vatră”
Un mic colț etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă și obiecte casnice specifice Șcheiului Brasovului, permit vizitatorului o impresie afectivă pentru cunoașterea tradițiilor locale. Se recunoaște cu ușurință caracterul sătesc al Șcheiului în perioada medievală, comun tuturor satelor de la periferia cetăților, care își durau o biografie aparte, fiind nevoiți să reziste cu greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri față de iconarii locali, care se înscriu între marii iconari ai Transilvaniei de la Nicula, Laz, Făgăraș șamd.
Cetatea Râșnov – cea mai veche cetate din orașul Râșnov , judetul Brasov. Cetatea Râșnov, ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, este un obiectiv turistic în care vei vedea unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea. În partea superioară a Țării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de orașul Brașov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg. Vedere asupra orașului Râșnov și a ruinelor cetații
Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului.
Înfățișarea cetății a cunoscut până în prezent numeroase modificări. Imaginea contemporană totuși păstrează elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusă. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafață; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cărămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere și unul poligonal.
Accesul în cetatea propriu-zisă nu se face direct, ci printr-o incintă înconjurată de un zid de piatră, aflată în prezent în ruină, având în extremitatea de răsărit un turn de plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi, sud, vest, vest – nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m.
Zidurile dinspre vest – nord și est erau apărate de o galerie continuă din 2 anteforturi și 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a cetății, fiind construită numai din piatră, spre deosebire de cetatea propriu–zisă unde întâlnim și cărămida.
Cetatea are douǎ curți: exterioară și interioarǎ.
În curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea esticǎ, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pǎtrat, pentru vite.
În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țǎrǎnești: „a școlii”, „a preotului”, etc. Pe vârful colinei a fost construită o școală și în anul 1650 a fost ridicatǎ o capelă ale cǎrei ziduri se mai vǎd și astăzi. Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost “a doua vatră a Râșnovului din judetul Brasov”.
În prezent, turiștii mai pot vizita în interiorul cetății și muzeul de artă feudal, în care sunt expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epocǎ, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. În muzeu mai sunt expuse și cateva obiecte neobisnuite secolului nostru, și anume, o mască de tortură și un jug care folosea la transportarea prizonierilor.
În casele ocupate de vechii locuitorii ai Râșnovului, cu secole în urmă, s-au amenajat buticuri de unde turiștii pot achiziționa diferite suveniruri. În centrul cetății a mai fost amenajat și un bar-terasă, unde turiștii se pot odihni după lunga plimbare printre ruine. Trebuie sǎ amintim și de tirul cu arc, unde doritorii își pot exersa priceperea și precizia.
În iulie 2001, aici a fost descoperit un tezaur care a zăcut ascuns mai bine de 400 de ani lângă unul dintre turnurile de piatră de la intrarea în cetate. Comoara constă în cuțite, catarame, inele pentru harnașamente, vârfuri de săgeți și de arbaletă, piese de uz comun, un compas, un vârf de burghiu, piese de la sobe din ceramică, un ac de păr sau de pălărie din argint aurit cu montură de piatră semiprețioasă.
În 2002, zona Râșnovului din judetul Brasov ajungea celebră după ce regizorii americani au ales să filmeze pelicula „Cold Mountain”, în care protagoniști au fost Jude Law și Nicole Kidman și care a fost premiată chiar cu un Oscar. O parte dintre scene au fost trase și la cetatea țărănească.
Strada Sforii a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale orașului Brașov.
Strada Sforii este localizată în municipiul Brașov, România, între străzile Cerbului și Poarta Șchei. Existența ei este atestată în documentele din secolul al XVII-lea ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor.
Lățimea Străzii Sforii variază între 1,11 și 1,35 m, ceea ce îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă a orașului Brașov. Strada Sforii, cu o lungime de 80 metri, reflectă tendințele de urbanizare a Brașovului medieval. Strada Sforii este recunoscută pe plan mondial drept cea de a treia cea mai îngustă stradă a Europei (după Spreuerhofstraße din Germania care are o lățime cuprinsă între 31 și 50 cm și Parliament Street din Anglia cu o lățime aproximativă de 122 cm) și are o vechime de cateva secole.
În vremea comuniştilor, dar şi după anii ’90 strada a fost lăsată de izbelişte. Primele renovări la strada Sforii au avut loc în 1998, cu sprijinul unui sportiv braşovean revenit acasă din America.
Dan Oprea, nemuţumit de cum arăta străduţa, a reuşit să obţină o finanţare de 8.000 de euro pentru a schimba puţin aspectul străduţei. Marea transformare a străzii de la un simplu gang îngust la o atracţie turistică veritabilă a venit în 2003.
Atunci a fost schimbat pavajul şi s-au refăcut pereţii clădirilor. Strada şi-a recăpătat farmecul de odinioară şi datorită felinarelor care arată exact ca cele de acum 100 de ani. Lămpaşele folosite acum au fost comandate după modelul celor existente la muzeu, singura diferenţă fiind aceea că azi nu mai funcţionează cu gaz.
Imediat după reabilitare, străduţa a fost intens promovată şi inclusă la târgurile de turism. A primit chiar şi o stea în Ghidul de Turism Michelin, semn că este unul dintre obiectivele turistice din Brașov care merită vizitat.
Piața Sfatului – cel mai vizitat loc din Brașov Dacă ajungi în Brașov nu ai cum să ratezi o plimbare în Piața Sfatului. Este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice și datorită faptului că aici sunt organizate foarte des evenimente artistice, culturale, concerte în aer liber, târguri, etc.
Piața a fost însă construită în anul 1420 și în incinta ei se afla primăria orașului, având sediul în Casa Sfatului, ce a fost transformată mai târziu în muzeu de istorie. Evenimentele importante se desfășurau în piața încăpătoare, aici fiind judecate și vrăjitoarelor, cărora li se aplicau pedepse publice, urmărite cu mare interes de comunitate.
Piața Sfatului era, în Evul Mediu, locul în care în Brașov se organizau târguri atât pentru negustorii sași și maghiari cât și pentru cei veniți din România. Se ajungea în piață prin strada Vămii (actuala Mureșenilor), iar lângă stradă erau vămuite mărfurile. Casa Sfatului din centrul pieței, era locul unde fiecare negustor trebuia să-și așeze marfa, iar funcționarii orașului se asigurau ca aceste locuri sa fie respectate. Din aceste motive, în anul 1520 piața a fost atestată documentar ca târg.
Piața Sfatului este în inima orașului Brașov și oferă o priveliște superbă. Clădirile modernizate dar pline de istorie, fântâna arteziană, și băncuțele te îndeamnă să faci un popas și să îți faci un plan de „atac” pentru vizitarea orașului.
Dintre clădirile de pe piață putem aminti Casa Sfatului, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Casa Negustorilor, Casa Filstich-Plecker, Casa Mureșenilor, Muzeul Civilizației Urbane Brașov. În apropierea pieței se află Biserica Neagră.
Piața Sfatului este probabil cel mai cunoscut și vizitat loc al Brașovului, unde sunt organizate diverse evenimente cultural artistice, concerte în aer liber ca „Cerbul de Aur”, etc.În cadrul unui proiect finanțat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI), în Piața Sfatului din Brașov s-a montat o antenă de internet, care permite accesul gratuit prin wireless.
Trecerea anilor au lăsat o amprentă puternică asupra înfățisării pieței ce a suferit transformări majore. În zilele noastre, piața abundă de cafenele cochete, hoteluri luxoase, restaurante și magazine pline de suveniruri. Fiind considerată punctul de plecare spre cele mai importante obiective turistice ale orașului, Piața Sfatului este cu siguranța un loc pe care trebuie să îl vezi.
Muntele Tâmpa – rezervație naturală a României Muntele Tâmpa este unul dintre obiectivele turistice principale ale orașului Brașov.
Tâmpa este un munte care aparține de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaților Orientali (mai precis în Carpații de Curbură) și înconjurat aproape în totalitate de municipiul Brașov.
Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase formate în urma procesului de încrețire a scoarței terestre. Înălțimea maximă atinsă este de 960m (după unele surse 995m), la aproape 400m deasupra orașului. Mare parte a sa (150 ha) este instituită ca rezervație naturală de tip florisitc, faunistic și peisagistic.
Aceasta a fost înființată în anul 1980, urmând ca apoi, prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, să fie declarată arie protejată de interes național. La baza desemnării acesteia se află mai multe specii de animale (urși, râși, lupi, fluturi – 35% din totalul speciilor din țara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) protejate la nivel european.
Muntele Tâmpa este supranumit și Raiul fluturilor. Muntele Tâmpa este cunoscut şi pentru florile rare ca pot fi văzute aici, dar şi pentru multitudinea de specii de fluturi. Aici au fost consemnate pentru prima dată două specii de plante ce trăiesc numai în România: crucea voinicului şi obsiga bârsană. De asemenea, pe Muntele Tâmpa s-au descoperit aproape 35% din totalul speciilor de fluturi din ţară. Lunile iulie şi august sunt cele mai indicate dacă vreţi să admiraţi miile de fluturi care de care mai coloraţi. Tâmpa nu este doar un simbol natural al orașului, ci și unul încărcat de legende care circulă și în ziua de astăzi.
Istoria orașului de la poalele Tâmpei: Brașovul în Evul Mediu Brașovul a fost un important centru economic, politic și comercial încă din perioada medievală. Statutul său se datorează pe de-o parte așezării geografice, iar pe de altă parte conviețuirii dintre maghiari, sași și români.
Atestat pentru prima dată în anul 1235 sub denumirea de „Corona”, orașul era una dintre cele mai puternice cetăți din Voievodatul Transilvaniei. Aceasta avea ziduri înalte și groase de apărare și era înconjurată de o rețea de șanțuri cu apă menite să țină pericolul la distanță.
După invazia tătarilor din 1241, Brașovul devine centru politico-administrativ al Țării Bârsei și primește tot mai multe privilegii din partea regalității maghiare. De exemplu, orașul avea dreptul de a ține târg anual și de a depozita mărfuri, ceea ce contribuie la o dezvoltare comercială și culturală înfloritoare.Traseele comerciale deschid noi porți culturale pentru orașul Coroanei, dovadă fiind cele optsprezece bresle menționate în secolul al XVI-lea.
Astfel, în anul 1489, Brașovul devine cea mai populată așezare din Transilvania – aproximativ 2000 de locuitori, dintre care foarte mulți erau meșteșugari. În afara zidurilor sale se aflau trei suburbii, fiecare dintre acestea fiind locuite de români, sași și maghiari. Spre est (cartierul Blumăna) locuiau secuii, iar spre vest (cartierul Schei) se afla cartierul românesc concentrat în jurul Bisericii Sfântul Nicolae. Suburbiile aveau trăsături preponderent rurale, prezente mai ales în stilul arhitectural al clădirilor.
Fiind un important punct defensiv în lupta antiotomană, Brașovul era puternic susținut de regalitatea magiară. Acesta avea un sistem de apărare alcătuit din palisade, șanțuri adânci cu apă și valuri de pământ, fiind pregătit oricărui asediu. În anul 1646, cetatea era prevăzută cu 8 bastioane, 27 sau 28 de turnuri de apărare, ziduri puternice și multe alte sisteme defensive.
Tot în Evul Mediu, orașul de la poalele Tâmpei a cunoscut o amplă dezvoltare artistică. Pietrari, pictori, sticlari, tâmplari, sculptori și alți meșteri străini sau locali erau atrași pentru a contribui la înfrumusețarea bisericilor și clădirilor reprezentative la acea vreme. Totodată, aceștia își foloseau talentul și îndemânarea pentru fortificarea zidurilor cetății. Astăzi mai putem admira câteva picturi murale din sec. XIV în capela sudică a Bisercii Sfântul Bartolomeu și în partea nordică a Bisericii Negre.
Brașovul este genul acela de oraş de care te îndrăgosteşti la prima vedere. Este imposibil să nu poposeşti aici o dată şi apoi să nu mai revii. Parcă te trage ceva înapoi şi te îmbie să descoperi tot ceea ce acest minunat oraş are de oferit. Numit şi oraşul de la poalele Tâmpei, Braşovul are ceva aparte, ceva care te prinde în mrejele lui şi te face să nu mai vrei să pleci de aici.
Ceea ce m-a frapat pe mine la Braşov este aerul de cetate medievală pe care încă îl păstrează. Poate acesta este secretul cu care Braşovul îşi atrage turiştii. Pe mine m-a fermecat instant. Or fi străduţele înguste şi pavate cu piatră sau imensa Biserica Neagră care veghează peste centru oraşului, o fi protecţia pe care muntele i-o oferă sau pur şi simplu localizarea lui sau or fi toate acestea împreună cele care fac din Braşov un oraş în care vrei să te pierzi zile în şir.
Am avut ocazia să văd Braşovul în mai multe ipostaze ale lui. Am ajuns aici şi vara şi iarna. Şi pot spune cu mâna pe inimă ca în fiecare anotimp oraşul are multe de oferit. Centrul, Piaţa Sfatului, este atracţia turistică numărul unu. Aici, pe lângă Biserica Neagră, clădirea primăriei şi multe case şi magazine care par că au încremenit în timp, poţi găsi multe terase, frumos aşezate în piaţă, unde te poţi răcori. Şi, credeţi-mă pe cuvânt, când spun că vara, chiar şi aici, la poalele muntelui, ai nevoie să te răcoreşti. Eu am ales ca prim punct de oprire Biserica Neagră. Răcoarea care te îmbrăţişează atunci când îi treci pragul te face să îţi doreşti să zăboveşti cât mai mult aici. Biserica este mare, impunătoare, cu pereţi masivi şi un stil arhitectural deosebit. Dacă ai noroc şi prinzi un concert de orgă, aşează-te pe una dintre bănci şi lasă-te purtat pe aripile muzicii. Mie mi-a trebuit ceva curaj să ies din biserică pentru că ştiam că afară mă aştepta un soare arzător şi o căldură înăbuşitoare. Dar asta se întâmplă când nu calculezi bine timpul şi ajungi în oraş pe la amiază. Seara lucrurile se schimbă total. La adăpostul răcorii, oamenii ies în piaţă şi socializează. Atunci am avut ocazia să văd adevărata faţă a Brașovului. Când oamenii mişună pe străzi. Majoritatea turişti, mulţi străini, se bucură deopotrivă de aerul curat de munte şi de frumuseţea oraşului.
Iarna lucrurile stau altfel. Oraşul este îmbrăcat de o plapumă albă de zăpadă, pufoasă. Turiştii nu mai sunt în număr atât de mare, majoritatea alegând pârtiile de schi din apropiere. Am avut ocazia minunată să petrec în Braşov un Revelion. Nu sunt eu genul care tremură într-o piaţă la un concert, dar am zis să o fac şi pe asta. Nu am regretat alegerea făcută decât din punct de vedere al frigului. Atunci am ajuns la concluzia că cel mai bine este să vizitezi acest oraş fie primăvara, fie toamna. Pe principiul nici prea-prea, nici foarte-foarte. Faptul că Braşovul este un oraş de munte îşi spune cuvântul. Aici iarna este frig. Nu că eu nu aş veni tot dintr-un oraş de munte, dar parcă aici am perceput totul la un alt nivel.
Una peste alta, Braşov este un oraş cultural extraordinar. Zeci de concerte şi evenimente au loc în fiecare an. Dacă ajungi aici în timpul unui astfel de eveniment, nu îl rata. Şi nu rata nici plimbările lungi pe străduţele înguste, printre casele vechi şi colorate. Aici zidurile şi porţile vechi îţi şoptesc fragmente de istorie. Este suficient să le priveşti în tăcere şi fiecare îţi va dezvălui povestea lor. Nu ai nevoie de ghid. Da frâu liber imaginaţiei şi lasă-te purtat de străzi ca să poţi descoperi cu adevărat Braşovul. Secretul este că nu doar clădirile frumoase din centru trebuie văzute, ci, mai degrabă, străduţele laterale, casele şi bisericile care constituie oraşul frumos numit Braşov.