Despre Oradea - resedința administrativă a județului Bihor
Articol scris de GPS1.RO Monitorizare GPS Auto , vinde servicii de monitorizare GPS,vinde servicii de monitorizare GPS, localizare auto folosind GPS . Oradea este un oraş economic important, în care se dezvoltă Zona metropolitană care înglobează nouă comune periferice, dar şi un oraş cosmopolit, datorită numărului de locuitori de alte etnii decât cea română.
Oradea (numele vechi al orașului - Oradea Mare în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein în latină Magnovaradinum) este un municipiu situat în nord-vestul României, pe cursul inferior al râului Crișul Repede, la poalele de sud-vest ale Dealurilor Oradiei. Până prin anii 1880 românii numeau acest oraș Urbea Mare, după acest an Oradea-Mare, iar prin noua lege administrativă din anul 1924 numele a fost stabilit ca fiind Oradea.
Oradea Se află la 12 km sud-est de granița cu Ungaria, de Punctul de Frontieră Borș. Este reședința județului Bihor, dar și cel mai mare oraș din județ din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori.
Municipiul Oradea, ocupă o poziție central-europeana privilegiată, constituind un important nod de comunicații, aflat la distanta sensibil egală de capitalele regiunii: București (651 km), Viena (518 km), Praga și la numai câteva ore pe sosea de Budapesta. Latitudinea nordică de 47 03' și longitudinea estică de 21 55' plasează Oradea pe cursul Crișului Repede într-o zonă deluroasă aflată în prelungirea Munților Apuseni.
Oradea a fost menționată documentar la 1113, sub numele de Varadinum (limba latinã) într-o diplomă a abatelui din Zobor, unde se consemnează numele episcopului Syxtus Vvaradiensis și al comitelui Saul de Bychar. Cetatea din Oradea, monument istoric care se păstrează în condiții destul de bune, a fost menționată documentar în 1241, când în vederea apărării de atacul tătaro-mongol, s-au făcut reparații la cetățile regatului, inclusiv la cetatea orădeană.
Construirea cetății orădene este atribuită regelui maghiar Ladislau I (1077-1095). Acest lucru este consemnat de Cronica pictată de la Viena care relatează faptul că regele Ladislau I a hotărât să ridice o mănăstire în cinstea Maicii Domnului, “în locul numit Varad”[2]. Această mănăstire a reprezentat începutul episcopiei romano-catolice din Oradea, al cărei patron spiritual este considerat regele maghiar Ladislau I. Invazia mongolă din 1241 a produs pagube imense cetății, ai cărei locuitori au fost masacrați de către atacatori. Acest eveniment tragic în istoria cetății a fost consemnat de călugărul Rogerius în opera sa “Carmen Miserabile” (nume complet: Carmen Miserabile super Destructione Regni Hungariae per Tartaros), în limba română, “Cântec de jale”.
După ce au cucerit cetatea pe repezeală, i-au dat foc în mare parte. În cele din urmă n-au lăsat nimic decât zidurile fortăreței și, după ce au ridicat prăzile, i-au omorât atât pe bărbați, cât și pe femei, mai mari și mai mici, pe străzi, în case și în câmpuri. Fiindcă n-au reușit să cucerească fortăreața, înconjurată de șanțuri adânci și apărată de soldați bine înarmați, tătarii au lăsat impresia că se retrag.” (din scrierile lui Rogerius, Carmen Miserabile) Au răscolit mormintele sfinților și au călcat în picioarele lor criminale moaștele și au nimicit cădelnițele, crucile, potirele de aur și vasele consacrate serviciului altarului. Băgau în biserici de-a valma bărbați și femei și, după ce abuzau de ei în cel mai rușinos mod, îi ucideau acolo.” (din scrierile lui Rogerius, Carmen Miserabile).
În anul 1242 tătarii au părăsit împrejurimile Oradiei, retrăgându-se în Mongolia în urma morții hanului.
Orașul și cetatea a fost refăcut de către locuitorii supraviețuitori. În 1392 cetatea Oradea a fost asediată și distrusă de o oaste românească venită din Moldova și Muntenia. În 1474 a fost atacată de trupe turcești.
În anul 1514 are loc în Transilvania rascoala condusă de Gheorghe Doja, care a cuprins și Bihorul, tot în acel an constituindu-se pasalâcul de la Buda, care cuprindea Ungaria centrală. în anul 1660 turcii ocupă Oradea, pe care o stăpănesc pană în 1692. în anul 1703 izbucneste o miscare antihabsburgică condusă de Francisk Rackoczi al II-lea. Târgurile din jurul cetații au devenit campuri de bătalie între garnizoana imperială și răsculații lui Rackoczi.
La 13 iunie 1557 cetatea a fost cucerită de trupele reginei Elisabeta, văduva voievodului Transilvaniei, Ioan Zapolya, în urma unui asediu. Între 13-20 septembrie 1658 cetatea a fost asediată de trupele otomane conduse de Koprili Mehmet, sprijinit de trupele moldovenești ale lui Mihnea al III-lea și cele muntene ale lui Gheorghe Ghika, dar nu a putut fi cucerită. În 1660 cetatea a fost cucerită de trupele otomane, care au stăpânit-o până în anul 1692, când a fost pierdută după un asediu dus de trupele austriece.
În 1777, Papa Pius al VI-lea a întemeiat Episcopia Greco-Catolică de Oradea-Mare. Prin scaunul de episcop al Oradiei a ajuns și unul dintre corifeii Şcolii Ardelene, Igantie Darabant, căruia i-a urmat Samuil Vulcan, întemeietorul liceului românesc din Beiuș, în prezent Liceul Teoretic “Samuil Vulcan” Beiuș. Un alt amănunt pentru care Oradea era o cetate reper în Europa este și faptul că pentru mai bine de 200 de ani, prin cetatea orădeană a trecut Meridianul Zero. Hărțile maritime, jurnalele lui Cristofor Columb și Amerigo Vespucci, Tabulas Varadiensis, ale lui Regiomontanis mai păstreazã acest lucru viu. În prezent, un astroclub, Astroclubul Meridian Zero poartă numele acestui reper internațional important.
Primul iluminat public al orașului datează din anul 1803, când acesta se făcea cu recipiente care foloseau ulei, lumânări, iar mai târziu petrol. Deservirea lămpilor era făcută de personal plătit de administrația orașului. În 1873 a început să se producă la Oradea gaz aerian, cu care a fost făcut iluminatul public. Corpurile de iluminat cu gaz erau amplasate pe stâlpi de fontă sau pe brațe montate pe pereții exteriori ai clădirilor. Iluminatul electric la Oradea a început la 16 decembrie 1903.
Viața economică oradeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole, ca mestesugul și comerțul, negustorii constitutind cea mai activă categorie sociala din oraș. Anul revoluționar 1848-1849 s-a simțit și în Oradea, la 21 mai 1848, la Pesta, întrunindu-se sub presedinția lui Emanuil Gojdu, 40 de deputați români, care au cerut drepturi pentru românii din zonă. Ca efect al acestor acțiuni, cât și al revoluției, dupa încheierea acesteia, participanții au putut să se exprime public în viata locală.
A urmat o înasprire a ocupației austriece, caracteristică întregului imperiu. Razboiul pentru cucerirea independenței României de la 1877 îi aduna pe toți românii, inclusiv pe cei din Bihor, în lupta împotriva turcilor.
Din 1852 se introduce iluminatul stradal, primele 25 de lampi fiind montate în Piața Mică, din anul 1870 acesta extinzandu-se cu lampi de gaz, modernizarea lui urmând în 1907. în anul 1903 se construiește uzina electrică, în 1906 se montează primele lini de tramvai și prima retea de canalizare. în a doua parte a sec. al XIX-lea începe pietruirea străzilor, iar în 1913 se asfaltează primele străzi. La 12 oct 1918, în casa doctorului Aurel Lazar se redactează cunoscuta Declarație de la Oradea, document ce proclamă dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare.
La 3 noiembrie s-a constituit Consiliul National Român, compus din dr. Aurel Lazar, Roman Ciorogariu, Coriolan Pop, Iacob Bradu, și a luat ființa Consiliul Militar Român. La 1 decembrie 1918, delegați ai județului Bihor participă la Marea Adunare Naționala de la Alba Iulia cu dorința unanima de a se uni cu România. între cele două razboaie mondiale, Oradea a fost un puternic centru industrial și comercial, dar și un puternic centru cultural românesc.
Amplasarea geografică face ca Oradea să fie un punct central foarte important în turismul regional și internațional. Astfel, municipiul se găseste la numai 12 km de Băile Felix, cea mai mare stațiune balneo-climaterică permanentă din România. în același timp, pe teritoriul județului Bihor se află și multe alte obiective turistice atractive: stațiunea Stâna de Vale, formațiunile carstice din Munții Apuseni, spectaculoasele vai ale raurilor ce strabat județul, obiceiurile și tradițiile de pe întreg cuprinsul său, multitudinea de supraviețuiri arhitecturale țaranesti, dar și alte atracții de factura naturală și antropică.
Potențialul turistic al Orad-ei este dat nu numai de poziția sa generală, ci și de istoricul și arhitectura sa, dar și de amplasamentul monumentelor sale în planul orașului. Impresia pe care o lasă celor care o strabat, simpli turiști sau iubitori de arhitectură veche, este aceea de spectaculoasă rezervație de arhitectură, de loc unde frumosul, vechi și mai nou, se îmbina într-un tot unitar, armonios, complex. Propunerea de proiect intenționează să stabilească, împreună cu factorii cheie implicați în industria turistică locală și prin extensie regională, direcții strategice ce vor poziționa turismul în Oradea astfel încât să genereze valoare adaugată, un plus valoric inerent unei revitalizări economice, sociale și cultural-artistice.
La altitudinea de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se gaseste la deschiderea văii Crișului Repede spre campie, într-o zonă de contact între prelungirile Munților Apuseni și Campia Banato-Crișana, arie de trecere de la relieful deluros (Dealurile Vestice, Dealurile Oradiei și Dealurile Gepisului), catre cel de campie. Clima orașului este determinată de vânturile din Vest, fiind asadar o climă temperat-continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,4 C, pentru luna iulie media nedepăsind 21 C, în timp ce în ianuarie se înregistreaza o medie de -1,4 C. Precipitațiile înregistreaza o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o zonă de campie similară. Oradea are o suprafață de 11.556 ha, ceea ce îl plaseaza între primele 10 orase din punctul de vedere al întinderii din România. Populația orașului Oradea era de 199,367 locuitori, conform statisticilor din 2021, dintre care 54% populație activa. 245,537 locuitori în Zona Metropolitana Oradea .
Oradea este cel mai important oraș din regiunea istorică Crișana. Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă Craterul de la Betfia, ca și Pârâul Peța, cu o vegetație tropicală unică în Europa.
Cetatea Oradiei, construita în stil Vauban, este a doua cetate de acest fel din România după cea din Alba Iulia, cu vestigiile ce se pot vedea și astăzi. Este menționată pentru prima dată în 1241, cu ocazia efectuarii unor reparații pentru un atac iminent tataro - mongol. Acum, marea fortareață este parasită, iar o parte din ea transformată în piața agroalimentară, sau folosită pentru a juca fotbal. Regele Ladislau a ridicat o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria, într-un loc numit Varad, de unde și numele de mai tarziu al localitații, Varadinum. Abia în a doua jumatate a sec al XVI-lea, în plină ascensiune a Imperiului Otoman, încep lucrări de fortificare a cetații. în forma exterioară de astăzi, această cetate a fost asediată 5 săptamani de armatele turcesti fară a putea fi cucerită, orădenii reușind să reziste asediului datorită ajutorului oferit de Mihai Viteazul, domn al Valahiei, și dezlanțuirilor naturii (ploi abundente și boli grave care au micșorat numarul soldatilor asediatori ).
Orașul Oradea este rezultatul unei îndelungate evoluții, de la faza asezarilor grupate în jurul cetații, la orașul unificat, ajungându-se într-o perioada la separare, iar la mijlocul sec al-XIX-lea să se realizeze uniunea definitivă. Referitor la cetate și la biserica construită aici trebuie spus ca ea a fost locul unde s-au înmormantat faimoșii regi maghiari Sigismund de Luxemburg și Ladislau cel Sfant. în timpul regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342) și a fiului său Ludovic cel Mare (1342-1382), Oradea cunoaste, ca oraș și sediul episcopal catolic, o perioadă de înflorire.
Episcopul italian Andreea, a dezvoltat spiritul renascentist, zidind capele, ridicând arcade, pe care le-a decorat într-un mod deosebit. El este primul care a construit la Oradea bibliotecă. Oradea se consacră în anii de viată ai episcopului Ioan Vitez de Zredna ca un centru de mare importantă al culturii renascentiste: s-a înăltat observatorul astronomic al fizicianului universitații vieneze, Georg Peuerbach, punând meridianul zero la Oradea.
Biserica cu Lună este situată în centrul orașului, vis-a-vis de Biblioteca Județeana, fost palat episcopal ortodox. Biserica este o bijuterie baroca, nu atat pe dinafară, cât mai ales pe interior. Bogația picturilor, a candelabrelor, a altarului, este copleșitoare, iar mecanismul acela ingenios care dă numele bisericii și ne arată fazele lunii, se rasfată mandru, pe frontispiciul Bisericii Cu Lună. Biserica poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost ridicată în anii 1784 – 1790, fiind considerată un monument istoric, “un giuvaer arhitectonic” în care predomină stilul baroc. Se remarcă de restul bisericilor printr-un mecanism care reproduce fazele lunii. Creatia, unică în Europa, aparține iscusitului mecanic oradean Georg Rueppert, care în anul 1793 a instalat în turnul bisericii orologiul și luna. “Mecanismul lunii” constă în punerea în miscare a unei sfere, jumatate neagra și jumatate aurie, prin efectuarea unei rotații complete în jurul axei sale în 28 de zile, indicând astfel fazele lunii.
Pictura de pe pereții bisericii a fost realizată în anii 1816 – 1831 de către fratii Alexandru și Arsenie Teodorovici, G.Murgu și I.Golsz, și restaurată de două ori, în 1977 – 1979 și în anul 2001. Din pictura veche se mai pastrează icoanele de pe iconostas, scaunul arhieresc, amvon și cele două strane. în interiorul bisericii se află mormintele episcopilor: Vasile Coman, Roman Ciorogariu și Nicolae Popovici, alaturi de cele ale ctitorilor Mihai Kristoff și Mihai Puspochi.
Oradea este amplasată între dealurile care unifică armonios Câmpia Crișanei și terminațiile cu aspect deluros ale Munților Apuseni. Situată pe malurile râului Crișul Repede, râu care desparte orașul în aproape două jumătăți egale, Oradea este poarta de legătură cu lumea central și vest-europeană. În funcție de principalele puncte cardinale, orașul se află în extremitatea nord-vestică a României, la intersecția paralelei de 47°03′, latitudine nordică, cu meridianul de 21°55′, longitudine estică. Oradea se află la aproximativ aceeași latitudine cu Nantes, Berna, Iași sau Chișinău și pe aproximativ același meridian cu Varșovia sau insula Zakynthos din Grecia.
Oradea se află pe cursul Crișului Repede, râu ce traversează orașul de la est la vest, cu o bogată rețea de râuri, pârâuri și afluenți ca pârâul termal Peța, pârâul Paris, Sălbatic, Adona și alți afluenți mai mici. Crișul Repede trece chiar prin centrul orașului Oradea, creând o luncă în centrul istoric, ceea ce conferă o atractivitate aparte întregii zone. Aici te poți bucura de o cină romantică sau de o plimbare la apus, cu susurul apei în fundal.
Datorită climei și poziției geografice, în Oradea întâlnim o varietate vegetală foarte mare, de la vegetația specifică zonei pădurilor de foioase, stejar și fag, până la vegetația specifică zonei de luncă ca răchita, salcia, plopul și arinul.
Pomii fructiferi se întâlnesc atât în sânul orașului, cât și în aria limitrofă. Oradea are o tradiție serioasă horticolă și viticolă, datorită pantelor naturale, expuse spre sud și est. Convinge-te singur de gustul bogat și de prospețimea fructelor și legumelor, făcând o vizită la aprozarele sau la piețele din oraș! Fauna este și ea specifică întrepătrunderii dintre regiunea de câmpie și cea de deal. Astfel, chiar și pe raza municipiului Oradea, în zone ca Pepiniera Dendrologică nr. 2, Pădurea Podgoria, lunca Crișului, Stația de Decantare, vei putea admirata specii de rozătoare ca iepurele de câmp; specii de păsări ca potârnichea, fazanul, pescărușul, lebăda de vară, egretele, cormoranul, cocorul, berza, rața sălbatică; sau păsări răpitoare, ca șoimul (supranumit vânturel de seară”) și bufnița. Un areal prietenos așadar pentru multe animale și păsări sălbatice.
Datorită Crișului Repede și afluenților lui, vei găsi aici și numeroase specii de pești, cei mai întâlniți fiind cleanul, scobarul, carasul, boarca, roșioara și știuca.
Oradea în perioada antica Cele mai vechi dovezi ale locuirii zonei au fost aduse de descoperirea făcută în anul 1909, în perimetrul fostei cărămidării Knapp, a unui depozit de oseminte compus din 17 piese, datând din paleoliticul superior și aparținând unor specii diverse de animale, semne ale prezenței Homo Sapiens pe actualul teritoriu al orașului Oradea, conform cercetătorilor. Numeroase descoperiri aparținând perioadei neolitice și apoi celei a bronzului și fierului au fost găsite în diverse locuri din Oradea sau în împrejurimile acesteia. De la semne ale culturilor neolitice, ca ar fi Gheja, Coțofeni sau Baden, prin numeroase piese ceramice, până la podoabele din bronz ale culturii Otomane, din epoca bronzului, sau tezaurele de obiecte de aur, armele și harnașamentele specifice epocii fierului - aceste artefacte pot fi văzute în cadrul muzeelor din Cetate și nu numai.
Perioada antică este preponderent marcată de civilizația dacică, așezări ale acesteia fiind cercetate la Oradea-Salca II, pe Dealul Viilor, Oradea-Sere, Ioșia, Seleuș. Perioada ce a urmat cuceririi romane a Daciei este vizibilă mai ales prin numărul mare de monede găsite, semn al unui schimb comercial intens între romani și dacii liberi ce ocupau zona în care se află și Oradea astăzi. Perioada de după retragerea romană este urmată de succesiunea mai multor valuri de migratori, care vor lăsa urme adânci asupra vieții locuitorilor, fie că vorbim de ostrogoți, huni, avari sau slavi. Prezența celor din urmă în zona orașului a fost stabilită cu aproximație la sfârșitul secolului al VII-lea (după anul 680), prin descoperirile unor necropole ce conțin ceramică lucrată la roată rapidă. Dacă te pasionează istoria antică a locurilor, te invităm să rezervi o după-amiază explorării Cetății Medievale! Nu uita să verifici din timp programul de funcționare, ca și evenimentele sau expozițiile în curs! Oradea in evul mediu Cele mai consistente informații în legătură cu istoria orașului și a Bihorului, provin din Cronica lui Anonymus, Cronica lui Simon de Keza, Registrul de la Oradea, Carmen Miserabile și Statutele Capitolului din Oradea.
Potrivit unei alte surse mai târzii, Cronica pictată de la Viena (redactată în a doua parte a secolului al XIV-lea), regele Ladislau I cel Sfânt (1077-1095) aflându-se la vânătoare, a găsit în parohia fortăreței Bihor, între fluviile Criș, un loc unde, la îndemnul îngerilor, a hotărât să ridice în cinstea Fecioarei Maria o mănăstire, loc pe care l-a numit Varad”. Prima atestare documentară a urbei a fost consemnată în anul 1113 într-o diplomă a abației benedictine din Zobor. De asemenea, toponimul Oradea (Varadinum) este menționat într-un document referitor la incursiunile repetate și distrugătoare ale prințului morav Svatopluk pe Valea Vahului și a Nitrei (din Slovacia de azi). În partea finală a documentului, printre cei invocați sunt pomeniți și episcopul Syxtus Varadiensis și comitele Saul de Bychar. Spre deosebire de multe alte orașe medievale care s-au născut ca urmare a unor întemeieri, Oradea a fost rezultatul unei evoluții ce s-a întins pe o perioadă de mai multe secole, culminând cu unirea într-un singur nucleu, la jumătatea veacului al XIX-lea, a tuturor așezărilor ce au luat naștere în jurul cetății (Olosig, Orașul Nou, Subcetate și Velența). Dezvoltarea sa a avut mult de profitat de pe urma construirii mănăstirii, care ulterior va deveni sediu al capitolului (colegiului) compus din 24 de canonici. Același rege Ladislau va întemeia aici o episcopie, iar la o distanță de peste un secol de la moartea sa (survenită la 25 iulie 1095), el va fi înmormântat în mănăstirea ridicată din porunca sa la Oradea (undeva în jurul anului 1134). Sanctificarea regelui Ladislau la 27 iunie 1192 a marcat o ascensiune rapidă pentru instituțiile ecleziastice existente în oraș, atrăgând după sine și o creștere a importanței sociale și economice a așezărilor din proximitatea Cetății ridicate în jurul mănăstirii.
Un eveniment important pentru istoria urbei l-a constituit marea invazie mongolă dintre anii 1241-1242, când o parte din marea armată a asediat cetatea, pentru ca ulterior s-o cucerească și s-o ardă. Evenimentul a fost consemnat de scrierile călugărului italian Rogerius, prezent atunci la Oradea. Deoarece pierderile umane și cele materiale au fost mari, după retragerea mongolă, regalitatea a încurajat colonizări masive în jurul mănăstirii și cetății, fapt ce a dus la apariția mai multor așezări.
Orașul va începe să primească din partea regalității mai multe privilegii, care se vor reflecta consistent în evoluția sa de ansamblu. Unul dintre cele mai marcante momente de acest fel a fost repopularea orașului și acordarea unor beneficii economice importante, după distrugerea sa de către oștile otomane, la începutul anului 1474. Dezvoltarea economică a orașului va fi însoțită, evident, de o înflorire a vieții culturale, resimțită mai ales odată cu pătrunderea primelor idei și deprinderi ale Umanismului și Renașterii, venite din Italia în timpul lui Carol Robert de Anjou și Ludovic cel Mare. La începutul secolului al XVI-lea, istoria Oradiei a fost marcată de bătălia de la Mohacs din 1526, în urma căreia trupele turcești au reușit să obțină o victorie zdrobitoare asupra oștilor aparținând regatului maghiar, însuși regele Ludovic al II-lea urmând a cădea pe câmpul de luptă. Această înfrângere a zdruncinat profund centrul continentului European incat a permis ca voievodatul Transilvaniei să-și intensifice tendințele de independență, reușind să se constituie ca voievodat independent, după 1541. Trei ani mai târziu, Oradea și Bihorul s-au alipit acestuia. Creșterea puterii Imperiului Otoman, în decursul secolului al XVI-lea, nu va lăsa neatinsă nici istoria Oradei. Atacurile repetate din 1598, 1658 și 1660 au dus la stăpânirea orașului, mai bine de 30 de ani, până în 1692, când acesta este eliberat de către armata austriacă. Această nouă schimbare de situație a marcat începutul unei noi ere în viața orașului și, totodată, revenirea administrativă la lumea creștină a Europei. Pentru o detaliere a evenimentelor, îți recomandăm să soliciți un ghid sau chiar un istoric, atunci când mergi la muzeu. Poveștile despre Oradea sunt numeroase și interesante, iar relatările ghizilor sunt pline de umor și învățăminte.
Încetarea confruntărilor armate a dus la o dezvoltare susținută a vieții economice din Oradea , dominată, aproape în egală măsură, de activități agricole și neagricole (într-un mercurial din 1722, întocmit de consiliul local orădean, sunt identificate nu mai puțin de 15 categorii de meșteșugari). Nici cultura nu s-a lăsat mai prejos în această perioadă. Noul context a permis apariția unor personalități reprezentative, ca episcopii Ignație Darabant și Samuil Vulcan. Ideile Iluminismului s-au concentrat cel mai mult pe organizarea unei rețele școlare cât mai vaste și pe tipărirea unui număr cât mai mare de cărți. În 1776 apare Academia regală la Oradea. Valul revoluționar declanșat în Europa încă de la începutul anului 1848, nu a ocolit nici Oradea. Teatru al activității intense de organizare a gărzilor naționale și de voluntari, al atelierelor producătoare de arme și muniții, dar și al celor ce produceau uniforme sau încălțăminte, Oradea va fi martoră a acțiunilor represive ce au urmat înfrângerii revoluției de la 1848-1849. Aceste acțiuni au determinat exilul multor revoluționari, dar și impunerea unei politici de germanizare a orașului; proces mult ușurat de prezența însemnată a meșteșugarilor germani în oraș. La jumătatea secolului al XIX-lea are loc și unificarea celor 4 orășele din jurul cetății (Oradea-Olosig, Oradea-Orașul Nou, Oradea-Subcetate și Oradea-Velența, cu o populație totală în 16 849) sub o singură administrație. Nu există un act oficial în acest sens, dar autoritățile habsburgice l-au numit ca unic primar pe Bölönyi Menyhért.
În a doua jumătate a secolului XIX, Oradea va cunoaște o dezvoltare industrială susținută. Din punct de vedere demografic, populația orașului a crescut de la 4700 locuitori, în 1814, la 40750, în 1890. Creșterea a continuat și în secolul următor. În 1910, numărul acestora era de 64169, iar, în 1914, de 69949. Din punct de vedere edilitar, în toată această perioadă au putut fi consemnate mai multe realizări. Au apărut noi parcuri, ca cel realizat prin reamenajarea malurilor Crișului, din actuala piață a Libertății (1890-1892) sau cel dintre baza dealurilor și Criș, de lângă Hotelul Continental. Tot acum apar și noi edificii ce definitivează imaginea orașului: Palatul Vulturul Negru, clădirea gării, Gimnaziul premonstratens și Academia de drept (Liceul Mihai Eminescu), \u0218coala Reală Superioară de Stat (Liceul Emanuil Gojdu), Palatul Poștei, Hotelul Pannonia (actualul Hotel Transilvania), Muzeul orășenesc, cele două sinagogi, actuala clădire a Prefecturii, Palatul Ullman etc.
Izbucnirea primului război mondial a avut repercusiuni imediate și asupra Oradei. Pe fondul conflagrației apărute și a situației economice dificile, este semnată declarația prin care se cerea, pentru națiunea română, dreptul de a hotărî singură așezarea ei printre națiunile libere, dar și stabilirea relației de coordonare cu celelalte națiuni, lucru consemnat ulterior prin Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Epoca Contemporană a orasului Oradea Prin decretul regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925, Oradea a fost declarată municipiu, iar, în 1930, Comisia Consultativă de Heraldică a stabilit stema municipiului Oradea, cu următoarea înfățișare: un scut albastru cu o cruce latină argintie ținută în stânga de un arhanghel înaripat, nimbat cu aur, iar în dreapta de un leu auriu, încoronat, ridicat în două labe, cu coada bifurcată și limba roșie. Scutul este timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri.
Populația a continuat să crească, iar structura acesteia pe naționalități, conform recensământului din 1930, era următoarea: populația română - 27,7%, cea maghiară - 51%, iar cea evreiască - 17,7%. Alte naționalități erau cea germană, rromă, ruteană sau ucraineană. Declanșarea celui de-al doilea război mondial va aduce Oradei grave prejudicii pe care populația le va resimți deosebit de acut, mai ales ca urmare a Dictatului de la Viena, pe baza căruia Ungariei îi era cedată partea de nord-vest a Transilvaniei, cuprinzând un teritoriu de 42.243 cu mai multe orașe, inclusiv Oradea. Eliberarea orașului a fost pregătită, în 1944, de luptele grele care s-au dat la sud de oraș, în primele zile ale lunii octombrie, în zona localităților Păușa, Leș, Nojorid, Sânicolau Român, Berechiu și Roit. Atacul decisiv asupra Oradiei a avut loc la 12 octombrie.
La 11 noiembrie 1944, în întreaga Transilvanie de nord-vest s-a instaurat administrația militară sovietică, iar la 9 martie 1945, după instaurarea guvernului Groza, a fost restabilită administrația română, inaugurându-se astfel, epoca comunismului stalinist. Perioada ce a urmat a fost marcată de politica de industrializare forțată, cu implicații profunde în toate sectoarele vieții publice. Lipsurile și privarea libertăților din timpul regimului au determinat protestele din decembrie 1989, care au și dus la căderea acestuia. O istorie poate prea tumultoasă pentru un peisaj atât de domol. Oradea actuală este un oraș modern în plină dezvoltare, fiind un reper al guvernării locale și calității vieții printre orașele din România.
GPS1.RO are produse pe stoc, monitorizare GPS, google gps location, waze gps, truck GPS, google street view, facebook monitorizare gps auto, Romania, arad, oradea, brasov, livrare, stoc, transoprt, aplicație telefon, android, IOS, de vânzare, preț , cât costă, abonament , cumpără , vinde, prețuri, costuri, contract, plata, plătit , achiziționat, ieftin, for sale, in stock, price, cost, buy, recenzii clienți, costumer review .
